Iti place pagina? Click aici sa ii dai share!

“Minciuna nu va deveni nicioadata adevar la fel cum personalitatea nu va deveni niciodata suflet”

Si totusi de ce mintim?

Pentru ca de copii ni s-au inoculat doua concepte stupide: Pacatul si Sfintenia. Si atunci am face orice pentru a ascunde faptul ca “am comis un pacat”.  Si uite asa ramanem impovarati si cu minciuna si cu pacatul.
Dar si mai “amuzant” este faptul ca  daca am spune adevarul tot vinovati ne-am simti….pentru ca nu ne-am pastrat “Sfintenia”!

Aud despre oameni (educati!) care se duc regulat la biserica sa marturiseasca nu stiu ce pacate fabuloase ca sa fie “mantuiti si iertati” si ma intreb daca acei oameni se mai bucura de viata?

(Si eu m-am certat cu o vecina dar mi-am cerut scuze sincere si suntem acum amandoi bine mersi. Fara pacate!!!)

Din perspectiva unui “Doamne-Doamne bau-bau” care pedepseste pe toata lumea, oricand si pentru orice,  viata  pare numai un pacat si o vina….

Cu toti ne dorim sa fim mai buni dar ne pedepsim constant pentru tot felul de vine imaginare sau esecuri si mintim in loc sa acceptam adevarul: suntem asa cum trebuie sa fim si uneori mai gresim sau mai avem esecuri.

Abia atunci cand le vom intelege si accepta si nu ne vom mai scufunda in capcana mincinuii si a vinovatiei abia atunci vom sti sa ne bucuram cu adevarat de viata…