Iti place pagina? Click aici sa ii dai share!
Aveam doar 10 ani cand, in anul 1980, am vazut la televizor Jocurile Olimpice de vara de la Moscova si am fost fascinat, vrajit, uimit…coplesit. La festivitatea de inchidere plangeam ca un crocodil in fata televizorului…as fi vrut sa nu se termine niciodata. Si acum, cand privesc festivitatea de inchidere de la Sochi, am aceleasi emotii ca acum 34 ani…
De ce iubesc Jocurile Olimpice?
Pentru ca aici performanta nu poate fi mimata…
Limbajul de lemn, pupincurismul (linguseala) si ipocrizia pot mima performanta in afaceri, in viata cea de toate zilele dar nu la Jocurile Olimpice. Aici performanta este o reflectare directa a valorii.
Pentru ca aici timpul are o valoare nepretuita…si se masoara in multi ani de munca. Ani pe care ii vedem in lacrimile de bucurie ale invingatorilor si in tristetea si demnitatea invinsilor.
Pentru ca aici RESPECTUL nu se cumpara cu bani si nici nu se impune cu forta….el este castigat de modele, “de eroi”, prin curaj si abnegatie, prin integritate si munca, prin eforturi supraomenesti. La Jocurile Olimpice nu iti spune nimeni “cine esti”, esti chiar TU… rezultatul valorilor tale.
Pentru ca aici echipa este o realitate nu un concept stereotip…. Aici victoria si infrangerea sunt bucurie si durere deopotriva pentru toti cei din echipa…nu prilej de barfa sau cutite pe la spate pentru unii sau altii….
De ce iubesc Jocurile Olimpice?
Pentru ca aici am descoperit, la varsta de 10 ani, ce inseamna cu adevarat LEADERSHIP-ul.Tot ce am invatat despre leadership, in universitate si in toate scolile de dupa …a fost doar banala teorie.
Iubesc Jocurile Olimpice pentru ca aici au fost intotdeauna “modelele“ mele….Numai daca stau acum si ma gandesc la Ole-Einar Bjoerndalen mi se face pielea de gaina ….din RESPECT si ADMIRATIE.
Si sunt multe alte modele pe care le-am admirat in toti acesti 34 de ani. Fiinte umane cu adevarat marete!
Si in final am realizat ca exista o corelatie directa intre forta unei natiuni si modelele pe care le genereaza. Iar sportul genereaza cele mai frumoase si reale modele pentru o natiune, pentru multe generatii. Aceste modele nu pot fi confundante si nici nu vor fi confundate vreodata, cu cele prelucrate in agentiile de marketing, in propaganda politica sau in talk show-urile televizate.
M-am uitat pe lista completa a tarilor medaliate la Jocurile Olimpice de la Sochi. In dreptul Romaniei … 0 (zero). Nu este o mirare, cu atat mai mult cu cat reflecta actuala stare a unei natiuni… fara modele, fara directie, fara “leadership”.
Dar este trist, extrem de trist….. deoarece intr-o noapte de vara a anului 1984 la Jocurile Olimpice de vara de la Los Angeles (140 de tari participante) a doua tara in clasamentul final pe medalii dupa Statele Unite era Romania cu 61 de medalii!
Ce s-a intamplat cu Romania?
Nimic mai simplu. De foarte multi ani Romania nu mai genereaza modele autentice.
Performanta (in toate domeniile) a fost inlocuita cu nonperformanta si pupincurismul (linguseala), furtul (sub toate formele lui) a devenit sinonim cu munca, “combinatiile” au inlocuit integritatea iar respectul se cumpara cu “cascaval” sau dupa caz “cu forta”.
Din fericire vom avea mereu Jocurile Olimpice generatoare de modele si ar fi minunat daca intr-un final Romania va intelege ca rezultatele, in tot si in toate, se obtin prin munca, vointa si pasiune si integritate.
Felicitari Rusia, felicitari Sochi.
Multumesc TVR.